Sunday, July 22, 2007

Le temps qui reste /Francois Ozon 2005




Am avut o revelatie cinematografica acum doua seri, nimerindu-ma intamplator in fata tv-ului si urmarind acest "Le temps qui reste" despre care (din pacate) nu stiam nimic pana atunci.Rasfoind precipitata programul tv, de care nu ma mai atinsesem de luni, poate ani de zile, am descoperit ca era vorba de un film al lui Francois Ozon.
E un film cu o poveste infiorator de simpla, de aceea incerc sa nu ma ia "mainile" pe dinainte sa incep sa il "rezum in trei cuvinte", caci il voi povesti cu siguranta intreg. Am facut deja greseala asta.Plina de entuziasm si recomandandu-l unor prieteni l-am povestit.
Dupa vasnicele teorii unatc-iste, un scenariu care poate fi povestit intr-o fraza, este un scenariu bun. Dar ce te faci cu lipsa rasturnarii de situatie? ce te faci cand la sfarsitul filmului se intampla exact ceea ce stiai ca o sa se intample in primele 10 min? In fine, una peste alta, am urmarit filmul. Si filmul s-a terminat. Sec. Si ma intrebam daca se poate sa imi placa, daca nu care cumva ii lipseste ceva...cum n-are el un "clenci" la final? Nu ...visa personajul principal...sau defapt nu murise el, murise fra-su geaman...ei bine nu.
Un film care intra la categoria rar-mi-se-mai-pare-un-film-bun-cu-totul!!

6 comments:

Unknown said...

and me i misch u so much, you.
h.a.m.!

Anonymous said...

povestea cu cuplul si copilul e totusi cam artificial lipita de rest. nu l-am inteles cu totul, dar da, e un film ok.

borusiade said...

ba cred ca fix relatia aia intre clisheu(pentru ca moare si lasa ceva in urma) si bizara ca cei doi vin la el asa din senin, merge perfect in "sec-ul" filmului.E atat de SEC incat iti inchide gura.Si exact cu imi place mie: nu explica nimic si asta e excelent.

Anonymous said...

da, unii ar numi asta facatura. dar sa ii zicem "intre cliseu si bizara". unele dialoguri m-au scos din sarite - vezi "iti zic tie ca si tu mai ai un pic si mori"...

borusiade said...

...nu m-a deranjat.
Da, spune cumva lucrurilor prea pe nume, dar in contextul in care poate nimeni nu s-a gandit la legatura asta de viata si moarte intre el si bunica-sa(eu una m-am gandit ca se duce la ea pur si simplu pentru ca ii este un om apropiat intr-un mod deosebit:mai trecuta prin viata, mai "scaldata in toate apele"), o subliniaza printr-o replica care ii contureaza drama in fond.Bunica-sa are peste 70 de ani.El, 30 si ar putea avea tot ce isi doreste mai putin viata.E o replica pe cat de grea pe atat de discreta.Si nu se mai revine la ea.
Mi-a placut si faptul ca dupa aflarea vestii fatale, personajul nu devine neaparat mai bun cu cei apropiati, sau daca schimba ceva in relatiile cu ei o face foarte dozat.
Parca ne-am obisnuit sa vedem contrarul.

<<<>>> said...

hey.o sa caut si eu filmul!:D intre timp repet de-mi sar capacele si in acelasi timp ma topesc mut si gretzos.cica august o sa fie mai canicular.pam-pam!te pup mitzi, mult de tot!!!!!!!!muuuuuuuuuuah!